Ganduri ravasite ...

Inghet acum in lumea, ce cauta un sens.
Caci oamenii sunt iara blocati in propriul mers...
Naivitatea pura, se varsa printre toti,
Si noi fara putere, cantam ca niste morti.


Respectul mult slavit, ramane iar in urma.
Iar dragostea frumoasa, usor usor se curma...
Haotic drumul nostru, se pierde printre spini,
Dar gandul meu iubite,miroase-a trandafiri.


Tu ai plecat departe, sau poate n-ai venit.
Din inimi ravasite, demonic ai pierit.
Inchide-ma c-un lant si-un lacat, intr-un colt...
Prefer deliru-mi subru, caci altfel n-are rost.

Domnita in rosu aprins...

...O prezenta fantomatica intr-o noapte cu luna plina. O piele alba, stralucitor de alba..fina si firava. Parul negru arzator de moale, buclat..o privire ametitoare, patrunzatoare, o privire angelica, dar in acelasi timp si demonica...O inchipuire " de femeie" inexistenta de o frumusete mirobolanta! Trupu-i "invelit" de o rochie rosu aprins, pasi marunti si o unduire a trupului de nedescris, alcatuiau chipul "domnitei in rosu aprins..."

Intr-o casa departe de vazul lumii...intr-un camp unde domneau macii, trandafirii si lalelele, pe aripile unui cantec de pian, unde visele pareau a nu capata o nuanta "vie"..ratacea indurerata, o fantoma minunata....Povestea ei zacea de mult, pe fundul lacului cel "sur"...dar bantuia o casa moarta, fantomatica si goala....Si ani in sir, secole-n delir, domnita alba astepta, sub clar de luna plina, iubirea ce s-a vestejit, in inima-i ce a murit....Pe cand traia si si respira, o fata dulce ea era..iubea cu foc si nu-si dorea decat amorul ei sa vrea, un legamant etern, subit. Sub cer senin si luna plina, ea dulce il privi senina, si el ii promisese vested un legamant etern si neted...In miez de noapte i-a soptit sa il astepte in rosu aprins...

Domnita in rosu aprins cu ochi de foc, de neatins...astepta emotionata, sa vina-n bratele-i indata, amoru-i nedescris....Luna stralucea a sange, stelele cadeau, ea plange...el nu mai venea.... Alerga prin casa..oarba, nu il gasea...ce se-ntampla? Un biletel zbura spre ea, il prinse si in el scria " Adio fata draga....imi pare rau dar nu-ti pot explica, fapta si tradarea mea...nu te iubesc, nu te-am iubit, si stiu cat te-am ranit................"

Cutremur in sufletu-i inchis, inima-i rau s-a incins, s-a dus spre lac ..si-a blestemat sufletul si ura grea....Luna sangera si stelele "plangeau"...dar cu durere o priveau si au decis ca ea pe veci....sa bantuie pamanturi reci...Domnita in rosu aprins, s-a aruncat in lacul trist...iar sufletu-i domina haotic taramul ei cu maci aprinsi....