Nu stiu

As vrea sa stii, sau poate nu, dar totusi radiez,
Zambesc, plutesc si parca delirez.
Somnu-mi agitat e lin, dar s-a curmat in ganduri,
Te vad razand la tot ce zic, chiar si la simple lucruri.

Lumea, tot in jurul meu, au capatat o nuanta.
De ce acum? De ce? si iar, ma simt in siguranta.
Inima nu mi-o-nteleg cum tremura in vid,
Ai aparut subtil, tiptil, si-ai daramat un zid.

Caci nu suport placuta presiune, asupra mintii mele,
O aratare legendara, ce vrea s-ajung la stele,
Mi-a furat suflul buimac, si l-a imbratisat...
Ce e?Ce vad?Ce simt?totu-i intortocheat.

Invata-ma sa inteleg, sa pot sa te privesc,
Mi-e greu desi nu stiu, ce-nseamna sa iubesc.
Acel ceva ce-a aparut, nu inteleg ce e...
De vei vrea, eu te primesc sa imi arati cum e!

Accept

Acceptă-mi ochii pe o creangă de măslin

Şi gandul împletit cu arome de salcâm.

Iubirea-mi adonisiacă..se scurge tot mai lin,

 Prin stanci secate, intr-un lac batrân.

Accepta-mi mâna spre o caldă mangâiere,

Si zambetu-ţi in şoapte să mă scalde.

Fereşte-mă de-o imatură elogiere,

Si de minciuna timpului ce arde.

Accepta-mi buzele ce tremură în vid,

Si lacrima supusă inocenţei,

Simfonia suflului fervid,

A fost dublată de vântul elegantei.

Accepta-mi  trupul afrodisiac

Pe-un ritm de glosă himerală.

In urma ta ramane-un simţ ambroziac

Pe pielea-mi fin de naturală.

Bogaţia simplităţii

 Nimicnicia sună, a gol pe o chitară.

A carei corzi batrane şoptesc si nu mai cântă.

Suflet pierdut in ploaia ce fulgeru-o descantă,

Nefericita fată de soartă e uitată.

Fiinţă prea bogată cu minte luminată,

A-mbraţişat tacerea şi-n lume a pornit.

Un zambet singuratic, privire minunată...

O prea frumoasă fată la tine a venit.

Precum straluce luna si cerul instelat,

Asa domneşte absurdul prin cheia simplităţii,

O inima bogată iubeşte ne-ncetat,

Iar tu o laşi sa plece, în iadul libertăţii.

Nu te cunosc ..dar parca

Soarele-mi surade iar si inima imi arde,
As vrea sa inteleg ce e si cum se-ascunde-n soapte,
Raiul cel mult cautat, si suflul inocent,
Ce in delir se zbate, c-un ticait recent!

Nu te cunosc dar parca, te-am cunoscut de-o viata.
Cuvintele-ti alese ce-s pe un fir de ata,
Mi-au imprimat in suflet un sentiment onest,
Nu stiu de ce ma-ncearca destinul ne-nteles.

Nelinistea  buimaca, mi-a daruit o taina.
Pe care s-o invat de frica sau de spaima?
Nu te cunosc dar parca, te-am cunoscut de-o viata,
De ce nu-mi esti aproape, oh umbra ne-nfricata?!

Departe esti de mine, dar totusi parc-aproape.
Sa te privesc zambind, sa te privesc sub soare...
Desi nu stiu ce am, dar stiu ce imi doresc...
Sa-ti cant duios o lira, si-apoi sa iti vorbesc!

Eliberare ...

Pentru ce sa-ti dau in dar vreo lacrima de-a mea?

Un suflet lin aveam si acum…mi l-ai taiat meschin…

Ori poate am visat prea mult si nu m-am luat cu lumea.

Sau poate chiar am uitat de cruntul meu destin…

Of copil frumos ce esti si crezi ca esti barbat…

Ai ucis un trandafir frumos si ne-nfricat.

Te-ar fi iubit si tu o stii dar aspru-ai judecat,

Ca un copil naiv si dur, cu gand intunecat….

Caci ti-am oferit in dar, o sansa la iubire

Si tot ce vad acum e-o frageda orbire.

N-ai vrut sa crezi, n-ai vrut sa ierti

 Si sa pastrezi un suflet? nimic n-ai sa inveti…

A doua sansa de-o vei vrea, va fi mult prea tarziu

Nu meriti nici macar atat, dar poate am sa-ti scriu…

…Odata sa iti spun, ca totusi …te-am iertat

Dar sa nu uiti copile! Iubirea-mi pentru tine…demult a incetat…