In lumea viselor hazlii, pe malul unui nor,
Traia in cerul suspendat,de-un curcubeu color,
Un papusar frumos, cu o privire-adanca
Romantic insetat de dor si forte ca o stanca.
Isi dorea nespus de mult, o-nfatisare draga,
O dulce fata cu ochi verzi, si-o voce ne-nfricata.
Inima-i cerea mereu, o sansa la iubire
Dar mintea totu-i refuza, din pura ne-mplinire.
Pe cand noaptea a venit,a adormit subit,
Gandul sau s-a declestat, si-o voce i-a vorbit:
"Tanar maestru papusar,asculta-mi glasul ne-nfricat
Din sufletu-ti eu m-am nascut, si te-am iubit treptat.
Cauta un lemn de fag si trup sa imi creezi,
Oricum vei vrea si cum doresti, frumoasa sa ma vezi.
Dar ia aminte la ce-ti spun, o sansa pot sa-ti dau,
De vei-ndrazni a ma rani, eu totul pot sa-ti iau.
Iubeste-ma cat poti de mult si nu vei regreta,
Iar eu la randul meu iti spun ca nu te voi trada."
Inima-i pulsa alert,si-ndata s-a trezit
Sa caute un lemn de fag, prin ceata a pornit...
A cautat in lung si-n lat si peste tot castani,
Ar da orice sa afle, de ce nu sunt si fagi.
....To be continued :)
