La mulţi ani mamă!

Cuvintele sunt de prisos, în astă zi frumoasă,

Căci am să-ţi spun ceva duios, dar să nu fii nervoasă.

Chiar de-a mai trecut un an, din viaţa ta, mămico,

Ai fost cereasca floare, pe care am iubit-o.

Să-ţi spun un simplu “La mulţi ani”, ar fi doar vorbe-n vânt,

Să-ţi spun doar simplu “mamă”, ar fi un scurt cuvânt.

Căci plâng zâmbind la gandul, că te mai am pe tine,

Şi veşnic vei ramane, comoară pentru mine.

Mereu când te privesc, mă scald in ochii-ţi mici,

Şi văd prin ei in gându-ţi, ai tăi copii voinici.

Căci te iubesc mămico, şi-ţi spun un “La mulţi ani”,

Şi veşnic iţi voi spune, acum si peste ani.

 

Dimineaţă

Aş fi vrut să dorm mai mult, dar inima-mi firavă

Tremură nebun de mult, pe-un sunet de octavă.

E cald, mi-e dor si cânt, zâmbind în neştiinţă,

Căci timpul stă blocat de parcă-i o fiinţă.

Respir greoi şi totuşi, cu gându-mi călător

Mă pierd in labirintu-ţi, pe-un ritm fulgerător.

O mangaiere caldă, o simt pe pielea-mi albă,

Cuprinde-mă frumos, tu...cu privirea dalbă.

Priveşte-mă profund , răpeste-mă-n abis

Să uit de-al meu real, condu-mă într-un vis,

Să domini c-un sărut, întreaga mea faptură…

Să fie devorată, de tine...creatură….

Regretu-i

..." cu dedicaţie..." 

                             ...."You never know what you have until you lose it, and once you lose it, you can never get it back..."

Şi plange-a mea chitară, pe buzele-ţi pustii,

Natura-i verde toată, dar nori-s cenuşii.

Şi soarele te arde, in chinuri sângerii,

Când ştii c-am fost odată, doar simple jucării.

In lan pierdut uitarea, s-a scurs pe-un fir de grâu,

Iar dragostea-mi frumoasă s-a-ncătuşat pe-un brâu.

Regretul tău amarnic se varsă într-un râu,

Iar ura-mi pentru tine nu pot s-o ţin în frâu.

Mi-ai părăsit iubirea pe-o liră fără sunet

Iar eu ţi-am scris tacerea şi-am aruncat-o-n cuget.

Pe-un camp pustiu aştepţi, să te surzeasc’-un tunet,

Si eu…mă uit la tine râzând c-un simplu pufnet.

Nu meriţi nici măcar… de milă să te iert,

Prefer să uit de tine pe-un ritm de ceas alert.

Să nu privesc in urmă şi-un lucru-mi este cert,

C –ai să regreţi o viaţă pe un tărâm inert.

Aştept

Pe-o coardă de vioară, visele-mi trăiesc

Imi răstignesc iubirea pe care n-o posed,

In gânduri mă cufund şi-n lacrimi tot plutesc,

Şi-ascult povestea vieţii în care nu mai cred.

Ceasul tinereţii, se scurge-ntr-o clepsidră

Iar demonul iubirii nu îl gasesc nicicând.

Injunghiată parcă, o inimă anhidră,

A uitat să bată, şi zace tremurând.

Privirea-ncătuşată, pe-un suflet agitat,

Asteaptă in apus,s-apari zâmbind c-un crin.

Oriunde-ai fi iubite, oriunde eşti uitat…

Ascultă-mi glasul şubred, cald dar totuşi lin.

Soarele mă arde, si ochi-mi strălucesc,

Mă vei gasi tu oare, la umbra unui brad?

Intr-o şoptire vagă, aştept să te privesc,

Să mă ridici la ceruri şi-n braţe să iţi cad.

Oh servitor al vieţii,adu-mi din nou scanteia

Pe care s-o pastrez, pe veci într-un sărut.

Aştept s-apari cu timpul,şi lacătul şi cheia…

Ca să închizi in tine, iubirea de-nceput.

Nu stiu

As vrea sa stii, sau poate nu, dar totusi radiez,
Zambesc, plutesc si parca delirez.
Somnu-mi agitat e lin, dar s-a curmat in ganduri,
Te vad razand la tot ce zic, chiar si la simple lucruri.

Lumea, tot in jurul meu, au capatat o nuanta.
De ce acum? De ce? si iar, ma simt in siguranta.
Inima nu mi-o-nteleg cum tremura in vid,
Ai aparut subtil, tiptil, si-ai daramat un zid.

Caci nu suport placuta presiune, asupra mintii mele,
O aratare legendara, ce vrea s-ajung la stele,
Mi-a furat suflul buimac, si l-a imbratisat...
Ce e?Ce vad?Ce simt?totu-i intortocheat.

Invata-ma sa inteleg, sa pot sa te privesc,
Mi-e greu desi nu stiu, ce-nseamna sa iubesc.
Acel ceva ce-a aparut, nu inteleg ce e...
De vei vrea, eu te primesc sa imi arati cum e!