Si-n bezna lacrimanda, in cale i-a iesit
Taramul fagilor inalti... al marilor sperante
Titanii codrului crestat, cu flori si diamante.
Mergand pe o carare ghidat de propriu-i suflu
se tot gandea la ea...ideea lui de cuplu,
Pe-un sunet de poveste,langa o stanca ascunsa
Zacea un lemn de fag de-o frumusete plansa.
Usor pe spate a adus, trunchiul minunat
Mergea atent si foarte lin,pe-un drum cununat.
Haotic gandu-i rasfirat invaluia misterul
Si trupul ei prindea contur incatusand Steajerul*.
In casa-i stingherita,pe-o stea fara pereche
Lucra zile si nopti la o masuta veche.
Si-n ochii lui se deslusea taina frumusetii
Femeia cu trup de fag, sub roua diminetii.
Atat de dulce ea dormea si-si astepta chemarea,
Pe lumea celor vii,sa-i tremure suflarea
In mainile ce tandru, au procreat iubirea
La rasarit de soare, cand a cantat dairea.
Maestrul papusar... rapus de oboseala
A adormit pe mana ei ce ne-ncetat vibreaza
Pe-un cantec celtic ca de basm,visand a cugetat
Aurora,suflet drag dansand s-a aratat:
"Iubite, la apus de ceas,cand soarele si luna
Vor impleti-n iubirea lor, cerul si cununa
Solemn sa-mi juri iubire si-o simpla muritoare
Sa-ti fiu alaturi tie si-n somn fauritoare...
Sa vezi in ochi-mi verzi,copiii-ti alergand
Iar eu sa-ti fiu sotie,pe veci si in curand.
Portal spre-umanitate,sangele-ti sa-mi fie
Iar trupu-mi sa devina o dulce alifie..."
Brusc s-a trezit din somnu-i si o privea duios
Mangaindu-i fata si chipul ei lucios
Pe mana dreapta s-a taiat si sange-a picurat,
Pe pieptul ei trei picaturi,iar inim'a pulsat...
A-ngenuncheat in fata ei si sarutandu-i mana
A simtit c-o va iubi, acum si-ntotdeauna,
Trupul ei din lemn de fag a devenit uman
Iar juramantu-i rasuna pe-o voce de acan*:
"Un simplu papusar eu sunt,c-un suflet de poveste
Ce va privi cu drag un chip si va iubi orbeste...
Sa-mi picuri soarele pe ochi,si luna printre gene
Iar timpul sa-l strecori in vant si sa dispara alene...
Sa vad in ochii tai cei verzi copiii-mi alergand
Iar tu sa-mi fii sotie, pe veci si in curand...
In sufletu-mi tu te-ai nascut si acum te vreau cu mine
Singuratatea-mi sa alungi...sa fie totul bine."
Cerul s-a deschis in nori,iar trupu-i luminat
A orbit totul in jur apoi s-a sfaramat...
Femeie cu tenul alb si piele fin laptoasa,
Cu parul lung si castaniu si mersul de craiasa...
Cu ochi de-un verde-aventurin* si buze rosii foc
Firava si inocenta pasea-ntr-un singur loc.
"Tanar maestru papusar invata-ma sa merg
In lumea ta umana, sa pot vorbi in gerg*
Sa-ti fiu marioneta prin atele iubirii
Poseda-ma frumos in mrejele vorbirii...
Sa-ti simt suflarea calda, pe pielea-mi naturala..."
A luat-o bland in brate,purtand-o printre nori
Intens a sarutat-o, in par i-a prins culori...
In lumea viselor hazlii,in leaganul iubirii
Maestrul papusar,in raza stralucirii...
I-a dat inelul vietii,frumoasei Aurora
Si legamntul vietii..Oh!Cat o adora!
Si astfel Phoenixul,cu suflul sau de foc
Va incheia povestea iubirii lor de soc.
De vei-ntalni vreodata, tu cititor onest
Iubirea cea curata intr-un rastimp celest,
Sa o primesti supus,sa o vorbesti visand
Caci tot ce mai conteaza..e s-o traiesti cantand!
*Steajer- stea polara
*Dairea - tamburina populara
*Acan - poet si cantaret din epoca medievala
*Aventurin - piatra pretioasa de culoare verde
*Gerg - jargon
