Se varsa in uitarea gandului inchis.
Privirea tremuranda acapareaza aura,
Si inima plapanda incinereaza ura...
Melancolic cantul, iubirii efemere,
Treptat el se transforma in mitul Lumiere.
In care tot se spune ca inima bolnava,
Degaja incitant, iubirea obsedanta.
Iubirea' devarata un sacrificiu cere,
Timpu-i o calauza spre sufletul pereche.
Sa suferi in tacere este firesc acum.
Transforma bland, uitarea, in muntele de scrum.
Agitatia prezisa de marii " trecatori"
Ofera un exemplu , meschinilor " calatori" .
Fidel sa fii iubirii, ce-ti taie rasuflarea!
Lupta cu viata, si uita disperarea!
No comments:
Post a Comment