Acceptă-mi ochii pe o creangă de măslin
Şi gandul împletit cu arome de salcâm.
Iubirea-mi adonisiacă..se scurge tot mai lin,
Prin stanci secate, intr-un lac batrân.
Accepta-mi mâna spre o caldă mangâiere,
Si zambetu-ţi in şoapte să mă scalde.
Fereşte-mă de-o imatură elogiere,
Si de minciuna timpului ce arde.
Accepta-mi buzele ce tremură în vid,
Si lacrima supusă inocenţei,
Simfonia suflului fervid,
A fost dublată de vântul elegantei.
Accepta-mi trupul afrodisiac
Pe-un ritm de glosă himerală.
In urma ta ramane-un simţ ambroziac
Pe pielea-mi fin de naturală.
15 comments:
Tare frumoasa poezia.
;)
Multumesc ^^
Splendida poezie, Felicitari!
Multumesc frumos pentru sincera apreciere! :)
Foarte frumoase randurile, "fin de naturale", calde si racoroase ca o ploaie de vara.
Thankiez ;D
Foarte frumos.Bravo
Imi place! Scrii minunat
multumesc frumos! ^^
Imi place foarte mult poezia.
Danke ,)
scrii asa frumos:x
ar trebui sa ne acceptam unii pe altii ... si sa ne iubim, pentru ca prin exemplul iubirii si cel de sine sa ne schimbam unii pe altii
Exact...asta e defapt mesajul poeziei:)
Ma bucur ca l-ai prins
Ai o leapsa la mine pe blog.
Post a Comment