Povestea Papusarului [ Last Part]

Luna i-a strans in brate,destinul subrezit
Si-n bezna lacrimanda, in cale i-a iesit
Taramul fagilor inalti... al marilor sperante
Titanii codrului crestat, cu flori si diamante.

Mergand pe o carare ghidat de propriu-i suflu
se tot gandea la ea...ideea lui de cuplu,
Pe-un sunet de poveste,langa o stanca ascunsa
Zacea un lemn de fag de-o frumusete plansa.

Usor pe spate a adus, trunchiul minunat
Mergea atent si foarte lin,pe-un drum cununat.
Haotic gandu-i rasfirat invaluia misterul
Si trupul ei prindea contur incatusand Steajerul*.

In casa-i stingherita,pe-o stea fara pereche
Lucra zile si nopti la o masuta veche.
Si-n ochii lui se deslusea taina frumusetii
Femeia cu trup de fag, sub roua diminetii.

Atat de dulce ea dormea si-si astepta chemarea,
Pe lumea celor vii,sa-i tremure suflarea
In mainile ce tandru, au procreat iubirea
La rasarit de soare, cand a cantat dairea.

Maestrul papusar... rapus de oboseala
A adormit pe mana ei ce ne-ncetat vibreaza
Pe-un cantec celtic ca de basm,visand a cugetat
Aurora,suflet drag dansand s-a aratat:

"Iubite, la apus de ceas,cand soarele si luna
Vor impleti-n iubirea lor, cerul si cununa
Solemn sa-mi juri iubire si-o simpla muritoare
Sa-ti fiu alaturi tie si-n somn fauritoare...
Sa vezi in ochi-mi verzi,copiii-ti alergand
Iar eu sa-ti fiu sotie,pe veci si in curand.
Portal spre-umanitate,sangele-ti sa-mi fie
Iar trupu-mi sa devina o dulce alifie..."

Brusc s-a trezit din somnu-i si o privea duios
Mangaindu-i fata si chipul ei lucios
Pe mana dreapta s-a taiat si sange-a picurat,
Pe pieptul ei trei picaturi,iar inim'a pulsat...

A-ngenuncheat in fata ei si sarutandu-i mana
A simtit c-o va iubi, acum si-ntotdeauna,
Trupul ei din lemn de fag a devenit uman
Iar juramantu-i rasuna pe-o voce de acan*:

"Un simplu papusar eu sunt,c-un suflet de poveste
Ce va privi cu drag un chip si va iubi orbeste...
Sa-mi picuri soarele pe ochi,si luna printre gene
Iar timpul sa-l strecori in vant si sa dispara alene...
Sa vad in ochii tai cei verzi copiii-mi alergand
Iar tu sa-mi fii sotie, pe veci si in curand...
In sufletu-mi tu te-ai nascut si acum te vreau cu mine
Singuratatea-mi sa alungi...sa fie totul bine."

Cerul s-a deschis in nori,iar trupu-i luminat
A orbit totul in jur apoi s-a sfaramat...
Femeie cu tenul alb si piele fin laptoasa,
Cu parul lung si castaniu si mersul de craiasa...
Cu ochi de-un verde-aventurin* si buze rosii foc
Firava si inocenta pasea-ntr-un singur loc.

"Tanar maestru papusar invata-ma sa merg
In lumea ta umana, sa pot vorbi in gerg*
Sa-ti fiu marioneta prin atele iubirii
Poseda-ma frumos in mrejele vorbirii...
Sa-ti simt suflarea calda, pe pielea-mi naturala..."

A luat-o bland in brate,purtand-o printre nori
Intens a sarutat-o, in par i-a prins culori...
In lumea viselor hazlii,in leaganul iubirii
Maestrul papusar,in raza stralucirii...
I-a dat inelul vietii,frumoasei Aurora
Si legamntul vietii..Oh!Cat o adora!

Si astfel Phoenixul,cu suflul sau de foc
Va incheia povestea iubirii lor de soc.
De vei-ntalni vreodata, tu cititor onest
Iubirea cea curata intr-un rastimp celest,
Sa o primesti supus,sa o vorbesti visand
Caci tot ce mai conteaza..e s-o traiesti cantand!

*Steajer- stea polara
*Dairea - tamburina populara
*Acan - poet si cantaret din epoca medievala
*Aventurin - piatra pretioasa de culoare verde
*Gerg - jargon

Povestea papusarului [Part II]

 [Cititi prima parte pentru a intelege povestea]

La umbra unui brad batran, a-ngenuncheat supus,
Si se ruga inlacrimat, la Domnul cel de Sus.
"Oriunde-ai fi iubita mea, te rog sa-mi dai un semn,
Indruma-ma spre trupul tau,cu luciu ca de lemn.

Caci imi doresc atat de mult, la viata sa te-aduc,
Sa te privesc adanc in ochi si-apoi sa ma arunc...
...In marea sufletului tau, sa te iubesc nespus,
Si prin iubirea ce ti-o port, eu sa iti fiu supus!"

Mintea-i iar s-a declestat si-apoi a adormit,
Ace de brad in juru-i cad, si-o voce i-a vorbit:
"Tanar maestru papusar,ruga-ti am auzit,
In seara asta la apus,codru' l-am imblanzit...

La zece pasi distanta,la rasaritul lunii
Multi fagi tu vei gasi, in inima padurii.
La miezul noptii insa,Luna va sangera,
Dar sa-i aduci o jertfa..altfel va fulgera!
Caci ea este stapana, padurii fara grai
Iar fagii sunt aievea,bucati rupte din Rai..."

Zambind si-nviorat,din somnu-i s-a trezit,
La zece pasi distanta, pe drumul harazit,
A plecat indata,prin codru-ntunecat
Si-o bufnita roiala,calea i-a luminat.

O privi fulgerator si atunci a observat,
Ca albul ei roial,nu l-a hipnotizat.
Era totusi batrana dar zvelta si maiastra,
"Ai fi jertfa perfecta..oh pasare saiastra!"

In inima padurii,fagii-au aparut
Si luna printre ramuri,frumos a disparut.
Inganduratul tanar,cu mila o privea
Pe bufnita cea alba, cu ochi de catifea.

Dar totusi alba noptii,simtea ca va muri,
Si-a-ntampinat destinul,apoi ea ii vorbi:
"Tanar frumos ce esti, cu vise de clestar
Luna va sangera,in ceas de chihlimbar...
Pentru iubirea ta,eu Lunii ma ofer,
Iar sufletu-mi sa-i fie, puternic somnifer.
Dar sa nu uiti in viata,ca lumea e vicleana
Tu sincer sa iubesti, o singura persoana.
Cinstit sa fii cu tine si cu iubirea ei
Slavit sa fii cu viata-i si frumusetea ei..."

Tanarul se apleca, in calea-i cu respect
Iar pasarea cea alba,pe umaru-i cel drept...
S-a oprit incet,si ochii i-a inchis
Iar el cu un pumnal,"calea-i a deschis".








Va urma si ultima parte a acestei povesti. Multumesc celor care au avut rabdare si au asteptat si aceasta parte! 
P.S. Va rog sa ascultati si aceasta piesa in timp ce cititi versurile. E un contrast perfect:)...

Povestea papusarului [Part I]

In lumea viselor hazlii, pe malul unui nor,

Traia in cerul suspendat,de-un curcubeu color,

Un papusar frumos, cu o privire-adanca

Romantic insetat de dor si forte ca o stanca.

Isi dorea nespus de mult, o-nfatisare draga,

O dulce fata cu ochi verzi, si-o voce ne-nfricata.

Inima-i cerea mereu, o sansa la iubire

Dar mintea totu-i refuza, din pura ne-mplinire.

Pe cand noaptea a venit,a adormit subit,

Gandul sau s-a declestat, si-o voce i-a vorbit:

"Tanar maestru papusar,asculta-mi glasul ne-nfricat

Din sufletu-ti eu m-am nascut, si te-am iubit treptat.

Cauta un lemn de fag si trup sa imi creezi,

Oricum vei vrea si cum doresti, frumoasa sa ma vezi.

Dar ia aminte la ce-ti spun, o sansa pot sa-ti dau,

De vei-ndrazni a ma rani, eu totul pot sa-ti iau.

Iubeste-ma cat poti de mult si nu vei regreta,

Iar eu la randul meu iti spun ca nu te voi trada."

Inima-i pulsa alert,si-ndata s-a trezit 

Sa caute un lemn de fag, prin ceata a pornit...

A cautat in lung si-n lat si peste tot castani,

Ar da orice sa afle, de ce nu sunt si fagi.

....To be continued :)

La mulţi ani mamă!

Cuvintele sunt de prisos, în astă zi frumoasă,

Căci am să-ţi spun ceva duios, dar să nu fii nervoasă.

Chiar de-a mai trecut un an, din viaţa ta, mămico,

Ai fost cereasca floare, pe care am iubit-o.

Să-ţi spun un simplu “La mulţi ani”, ar fi doar vorbe-n vânt,

Să-ţi spun doar simplu “mamă”, ar fi un scurt cuvânt.

Căci plâng zâmbind la gandul, că te mai am pe tine,

Şi veşnic vei ramane, comoară pentru mine.

Mereu când te privesc, mă scald in ochii-ţi mici,

Şi văd prin ei in gându-ţi, ai tăi copii voinici.

Căci te iubesc mămico, şi-ţi spun un “La mulţi ani”,

Şi veşnic iţi voi spune, acum si peste ani.

 

Dimineaţă

Aş fi vrut să dorm mai mult, dar inima-mi firavă

Tremură nebun de mult, pe-un sunet de octavă.

E cald, mi-e dor si cânt, zâmbind în neştiinţă,

Căci timpul stă blocat de parcă-i o fiinţă.

Respir greoi şi totuşi, cu gându-mi călător

Mă pierd in labirintu-ţi, pe-un ritm fulgerător.

O mangaiere caldă, o simt pe pielea-mi albă,

Cuprinde-mă frumos, tu...cu privirea dalbă.

Priveşte-mă profund , răpeste-mă-n abis

Să uit de-al meu real, condu-mă într-un vis,

Să domini c-un sărut, întreaga mea faptură…

Să fie devorată, de tine...creatură….